„Văzând decorul rupt din soarele saharian şi adus în scenă de Dragoş Buhagiar îţi poate trece prin cap că de data asta Afrim a regizat un spectacol vesel. Şi apoi pseudo-finalul care m-a făcut să exclam că happy ending-urile la Radu şterg tot dramatismul dinainte ca un burete pe tabla unsă de cretă, ceva nemaiîntâlnit în nimic din ce-a mai montat el (poate un pic, dar doar un pic, la Avalanşa). Cât m-am înşelat! Fetiţa din bolul peştelui auriu, cel mai recent spectacol afrimiam, de la Teatrul German de Stat din Timişoara, nu e nicidecum aşa – echilibrat până la finalul-final, când m-a făcut să plâng hohotit şi am vrut s-o zbughesc din sală direct pe scenă şi să iau în braţe fetiţa care a înotat prin anii copilăriei ca peştele Ahmal. În cerc. [...] Personajele astea cinci aduse laolaltă de dramaturgul canadian Morris Panych şi umplute cu viaţă de Afrim (aşa scăpărată, plină de goluri şi sentimente gândite, nicidecum simţite) par rupte de orice realitate pe care ar trebui să o trăiască în afara casei lor de la malul mării, dar sunt atât de bine ancorate în propriile vieţi, ca într-un neţ de pescari, încât ajungi să crezi că orice posibilă schimbare le va dezechilibra şi distruge. Iluzie.”

Cătălina Miciu, în: Ginger Group

„Deşi te lasă cu lacrimile-n barbă, acest spectacol de o frumuseţe perfectă, ca a unei păpuşi de porţelan, te face să crezi că peştişorul auriu uneori chiar există. Şi cum el ne dă dreptul la trei dorinţe, zicem: 1.Ar fi frumos ca viitorul juriu UNITER să o nominalizeze pe Silvia Török la premiul de debut. Este atât de bună în rolul fetiţei, încât la ieşire toată lumea se întreba câţi ani o fi având copilul ăla şi cum a putut învăţa atâta text. În realitate, ea este actriţă cu acte-n regulă, cu diplomă proaspăt luată la Cluj, unde a fost studenta unuia dintre cei mai buni profesori din învăţământul vocaţional românesc, Miklos Bacs. 2. Am vrea ca toţi actorii, din toate teatrele, să fie la fel de buni ca nemţii ăştia de la Timişoara. Şi 3.De fapt, ştiţi ce? Nici nu mai avem nevoie să ne punem o a treia dorinţă. Peştişorul auriu al teatrului e mereu cu noi şi el răspunde la numele de Radu Afrim.” 

Gabriela Lupu, în: România Liberă

„Nu ştiu de ce, din cauza cui etc., dar cei care joacă aici (în special Silvia Török, incredibilă şi tulburătoare în rolul fetiţei Iris, Alex Halka, Olga Török, Horia Săvescu şi Rareş Hontzu) nu sunt cunoscuţi / răsplătiţi / aplaudaţi pe măsura lor în teatrul românesc. Au un talent uriaş, absolut uriaş, dublat de o evidentă disciplină scenică, dusă până în cele mai minuscule detalii de compoziţie. Ceva de pus în ramă, dragi cititori.” 

Florian-Rareş Tileagă, în: LiterNet.ro