Die sechs Protagonistinnen – neben den bereits genannten Ioana Iacob und Daniela Török gehören dem Künstlerteam noch Ida Jarcsek-Gaza, Tatiana Sessler-Toami, Olga Török und Silvia Török an – treten in der von Carmen Lidia Vidu erstklassig zusammengestellten Collage eine nach der anderen auf. Sie spielen nicht, sondern erzählen über ihre Leidenschaften und Schwächen, Ängste und Depressionen. Es ist verblüffend und zugleich berührend, wie die Schaupielerinnen ihre Träume, Gedanken und Gefühle schonungslos offenlegen. Durch die breite Auswahl an unterschiedlichen Altersgruppen – die Palette reicht von 31 bis 71 Jahren – ist es möglich, eine große Zeitspanne abzudecken: das Leben während der kommunistischen Ceauşescu-Diktatur, die massive Auswanderung der Schwaben, die zeitgenössischen prekären Arbeitsverhältnisse. Hinterfragt werden das mangelhafte rumänische Schulsystem ebenso wie die fehlenden Tierschutzgesetze. Auch das Theater- und Kulturleben wird beleuchtet, vor allem, dass Temeswar als Kulturhauptstadt Europas 2021 ein umstrittenes Projekt ist.

Irina Wolf, critic

http://www.aurora-magazin.at/medien_kultur/wolf_tagebuch_frm.htm

Voința mă determină să notez despre seara neobișnuită de ieri. Am descris o detașate totală de activitățile zilnice. Mărturisirea unui viol în discursul unei actrițe nu m-a șocat. Reacția spectatorului, reacția mea a fost una de compătimire și simpatie. Prin jocul actrițelor, am trăit la adăpost niște frici. În copilărie mi-a fost frică de viol. Pentru că m-am născut într-o geografie anume, într-un cartier anumit.

Paula Dunia Aldescu-blogger

http://dunia.ro/jurnal-de-romania-mi-e-frica-de-cosul-gol-de-la-supermarket/?fbclid=IwAR3Y6AooJhbSDkyYWlL03H_QAHQqd0esj183Doda0426Em4nQPtHzuRytH4

Unele dintre cele şase protagoniste sunt născute în Capitala Banatului, altele pe undeva, prin apropiere, o a treia categorie a venit aici spre a face studii universitare şi a-şi începe şi continua munca într-un Teatru de limba germană. Fiecare dintre cele şase „performere“, fie că sunt aşezate în faţa microfonului cu stativ, fie că îl ţin în mână, ne dă detalii despre familie, despre anii copilăriei şi ai şcolii, despre ce gândesc despre oamenii care le înconjoară, despre munca lor, despre ceea ce se întâmplă în teatru, despre urbe, despre viaţă. Sesizând defecte, neîmpliniri, prejudecăţi, desluşind şi despărţind răul de bine, admiţând că nu sunt nici ele perfecte, că nu se socotesc infailibile, că au avut ori că au momente în care lucrurile nu s-au petrecut ori nu se petrec nici azi aşa cum trebuie ori cum ar fi vrut ele să fie. Toate şase sunt mândre că trăiesc în oraşul Revoluţiei, precizând apăsat că le miră că la aproape 30 de ani de atunci multe întâmplări au rămas şi pare-se că vor rămâne pe mai departe încâlcite. Sunt mândre şi că în 2021 Timişoara va avea onoarea de a fi Capitală culturală europeană, însă îşi exprimă îngrijorarea că, pentru moment, aproape nimic nu se leagă, totul se pierde în dispute şi orgolii personale.

Mircea Morariu-critic-Adevărul 

https://adevarul.ro/cultura/teatru/despretimisoara-persoana-intai-1_5c2db2c4df52022f752b6441/index.html?fbclid=IwAR0aAtgoBrhtwtgdL-6n3CDIAyom8UW7Auwqk_xdIslDC30fb_BWUVxctkM